Treapta a 9-a. Atât de multă emoție pe o scenă atât de mică…

Nu știu cum am reușit să aleg pentru weekend-ul ce tocmai s-a încheiat două spectacole care să se joace așa cu sufletul meu, însă nu regret absolut deloc alegerile făcute. Dacă sâmbătă am văzut - cu lacrimi în ochi pe ici, pe colo - Fluturii sunt liberi, duminică seară am fost la Treapta a 9-a. … Citește în continuare Treapta a 9-a. Atât de multă emoție pe o scenă atât de mică…

De citit cu sufletul: „Cartea despre fericire”

Am găsit Cartea despre fericire rătăcită pe un raft din Cărturești înainte de sărbători, pe când mă aflam în căutare de cadouri prin librării. Și nu a fost titlul primul care mi-a atras atenția, ci mai degrabă autorul. Andrei Lorgus. Preot și psiholog. Două profesii care, deși uneori nu pare, merg mână în mână. Două … Citește în continuare De citit cu sufletul: „Cartea despre fericire”

Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”

De cum am aflat că februarie aduce pe scena Teatrului Național Cursa de șoareci, am știut că vreau neapărat să văd acest spectacol. Un spectacol despre care ceva îmi spunea că va fi genial. Și trebuie să recunosc, intrasem puțin în panică, fiindcă nu părea să mai am vreo șansă să prind bilete... Apoi destinul … Citește în continuare Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”

Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru

Aseară, de ziua îndrăgostiților, eu am fost la teatru. Singură, ca de obicei. Am ales să celebrez iubirea. Iubirea mea pentru teatru 🙂 Și-am văzut Nebun din dragoste... Și da, a fost unul dintre acele spectacole care fac ele ce fac și reușesc să mă scoată puțin din zona mea de confort. Unul dintre acele spectacole la care merg cumva neîncrezătoare și de la care plec mereu … Citește în continuare Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru

Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…

După cum vă povesteam ieri, sâmbătă a fost pură magie pentru mine. Și asta fiindcă am avut privilegiul de a vedea nu unul, ci două spectacole în aceeași zi. Două povești clasice, care m-au făcut să uit de toate grijile din lume. Dacă la matineu am descoperit cu încântare Allegro, ma non troppo (despre care v-am vorbit ieri, aici), … Citește în continuare Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…

Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!

Ieri a fost o zi plină. Dar a fost o zi frumoasă, fiindcă a început și s-a încheiat cu teatru... Eu nu sunt prea matinală din fire. Pentru că de obicei seara fie pierd noțiunea timpului citind, fie scriu până târziu. Și asta înseamnă că merg la culcare mult după miezul nopții. Dar atunci când vine vorba despre teatru, mă … Citește în continuare Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!