Când totul se sfãrâmã-n lumea mea
Și-abisul îmi înghite nesãtul speranța
Vreau sã știu cã tu vei fi aici
Când cad fãrã curaj, tu iar sã mã ridici.
Când nopțile-s prea reci și-ntunecate,
Ori când luminile se sting blazate
Vreau sã mã privești în ochi și eu sã știu
Cã pentru visul meu încã nu-i prea târziu,
Cã orice-ar fi eu voi avea
Tot mereu în dar iubirea ta.
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
