Aseară am fost la teatru. Da, pe acest frig amenințător. Primul spectacol pe care-l văd în noul an. Acasă, la teatrul din Ploieștiul meu natal. Comedie, căci n-am mai văzut una de mult. Central Park West, to be more specific 🙂 Eu nu sunt neapărat fan Woody Allen. Îi respect, desigur, munca și contribuția remarcabilă pe care și-a adus-o în film și teatru deopotrivă. Doar că nu prea pot rezona cu el ca persoană și atunci am tendința de a ocoli textele lui. Dar chiar și așa, am tot vrut de ceva timp să merg la piesa asta. Fiindcă pe afiș apăreau două nume dragi mie: Diana Roman și Andi Vasluianu. Și iată că ieri seară am ajuns în sfârșit să văd Central Park West.

Am descoperit o comedie simpatică, care tratează cu umor ironic tema veche de când lumea – și totuși mereu actuală – a adulterului. Și care creionează, în aceeași notă comică, o imagine destul de clară a unei anumite pături a societății. Central Park West spune povestea unei psihiatre – foarte bine situate social în New York – care descoperă că soțul ei are o aventură cu una dintre prietenele ei. Urmând ca mai apoi, în toiul confruntării, să afle amândouă că în viața bărbatului pe care l-au împărțit în ultimii ani mai există o a treia femeie. O puștoiacă cu care el chiar are gânduri serioase, mai exact. Și nu e doar o poveste amuzantă, cu câteva replici chiar foarte bune, menită doar să prindă la public. E o poveste cu tâlc, pentru cine e atent…

Central Park West ne învață că relațiile nu sunt niciodată simple. Mai ales cele ilicite, care de prea puține ori se termină bine. Și că în viață lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ne dorim. Că uneori ne pierdem pe noi în încercarea de a fi altcineva. Că ar trebui să fim ceva mai atenți la persoanele pe care le lăsăm să intre în viața noastră și la prieteniile pe care le legăm. Și că a fi cineva nu e neapărat sinonim cu a fi fericit…

Și revenind la distribuția care m-a adus în sală încă de la început, Central Park West se remarcă prin tipologii de personaje foarte bine conturate și deloc întâmplător aduse împreună în povestea asta. Și printr-o interpretare foarte mișto. Nadiana Sălăgean și Ada Simionică își asumă partiturile ușor nevrotice ale celor două prietene devenite acum rivale și nu le iese rău deloc. Dragoș Câmpan e foarte tare de cum își face apariția în scenă și cucerește publicul prin câteva momente fabuloase. Și personajul lui nu-i unul tocmai banal! Iar Andi și Diana, despre care v-am spus deja că își împrumută o părticică din talentul lor acestei comedii sunt la fel de buni ca întotdeauna, iar singurul meu „reproș” ar fi că personajele lor au apariții mult prea scurte pe scenă.

Nu e una dintre acele comedii la care se râde până la refuz, dar Central Park West e o comedie care, la o privire mai atentă, face haz de necaz. De necazul unor oameni care-și provoacă singuri – în mod sau mai puțin conștient – nefericirea. Cum am spus, o poveste cu tâlc. Pusă în scenă foarte bine, din mai toate punctele de vedere. Numai bună pentru o seară lejeră de week-end…