De mult îmi propusesem să încep să scriu și despre călătorii pe Cultural.21 și iată că a sosit momentul. Deși, știu, eu n-am mai călătorit prea mult în ultima perioadă. Dar mi-am propus ca asta să se schimbe în anul ce tocmai a început. Pentru că, încetul cu încetul cu încetul mi-am făcut curaj să mă aventurez tot mai departe de casă. Și pentru că nu am de gând să las ca anxietatea să-mi răpească bucuria aceea incomparabilă pe care o simți când descoperi tărâmuri și meleaguri noi… Și, ca să vă demonstrez că vorbesc foarte serios, mi-am făcut și o listă cu câteva destinații de vizitat în următoarele luni. Locuri care, dintr-un motiv sau altul, m-au fascinat dintotdeauna. Orașe unice, efervescente. Cum este și Viena

Am fost la Viena acum câțiva ani. Șase, mai exact. Ultima vacanță înainte ca atacurile de panică să-și facă mârșav apariția în viața mea… Și am plecat de acolo cu regretul că în cele trei zile pe care le-am avut la dispoziție nu am avut timp să vizitez tot ce era de vizitat. Am avut însă timp suficient să simt pulsul orașului. Și să-mi dau seama că Viena vibrează într-un fel cu totul aparte. Mi-a plăcut mult energia orașului. Mi-a plăcut cum fiecare străduță abundă de istorie, de cultură și de un soi de măreție aparte. Viena nu te sufocă, asemenea unei metropole arogante și aglomerate. Viena te lasă să o descoperi în tihnă. Să fii mai degrabă călător decât turist. Să te pierzi printre clădirile pline de farmec și să te bucuri ca un copil de fiecare oprire, fie ea la vreun muzeu foarte fain sau la o cafea absolut magnifică. Și de aceea mi-am propus ca in vara asta să poposesc din nou, fie doar și pentru o zi, în acest oraș magic. De fapt, nu doar mi-am propus. Mi-am făcut deja și rezervările de rigoare, just to be sure… Iar dacă și voi vă gândiți dacă să includeți sau nu Viena pe lista destinațiilor voastre pentru 2018, iată trei motive pentru care eu zic că merită să o faceți 🙂

Viena e un adevărat paradis pentru iubitorii de artă și frumos. Orașul ăsta respiră cultură. Farmecul și eleganța imperiului de odinioară se împletesc într-o armonie sublimă cu modernitatea. Aici găsești de toate. O arhitectură care-ți taie respirația. Muzee foarte mișto. Teatre. Muzică bună. Librării în care poți să te rătăcești cu ușurință. Câte și mai câte… Eu am ales, din motive subiective, să vizitez Sisi Museum și Sigmund Freud Museum. Și nu cred că am greșit, fiindcă mi-a plăcut ce-am văzut. Foarte mult, chiar. Și mi-am cumpărat o groază de cărți faine. Chiar dacă germana mea încă lasă de dorit…Am umblat la întâmplare prin tot orașul încercând să surprind cât mai mult din peisajul urban de care mam lăsat cucerită. Am stat aproape o oră la Stephansdom. Și am fost la Jazzland, cel mai vechi club de jazz din oraș. Și mai aveam în plan ca în ultima seară să ajung și la Viena’s English Theatre. Doar că astrele au complotat atunci împotriva mea și a trebuit să mă întorc acasă cu o zi mai devreme, așa că am rămas datoare să văd măcar un spectacol jucat pe scena celui mai vechi teatru anglofon din Europa, după teatrele britanice…

Și Viena mai merită vizitată și pentru parcurile ei. În ciuda aglomerației și a industriei care înflorește la marginea orașului, Viena e un oraș verde. Oamenii de aici nu au uitat să prețuiască natura și nici timpul petrecut în mijlocul ei. Parcuri mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin celebre se întâlnesc prin tot orașul. Și sunt minunate. Nu am avut timp să le vizitez pe toate, însă am zăbovit ceva în Burggarten. Și reușit să ajung, fugitiv, și în Donaupark. Și trebuie să vă spun că nimic nu se compară cu câteva minute de odihnă pe o bancă de aici, după ore de hoinăreală prin oraș… Tocmai pentru că natura pare să fie peste tot în jur, Viena e unul dintre orașele în care e atât de ușor să te încarci cu energie. Nu resimți nimic din ce te-ar obosi în mod normal într-o aglomerare urbană. Iar dacă totuși se întâmplă, găsești imediat refugiu într-unul din zecile de parcuri și îți regăsești echilibrul cât ai clipi.

Și Viena nu e doar despre artă și cultură și mult verde. Nu, Viena e și despre dulciuri și despre cea mai bună ciocolată caldă pe care am încercat-o până acum. Nu sunt neapărat o împătimită a bucătăriei austriece și nu m-am încumetat să încerc prea multe mâncăruri tradiționale. Nu am putut rezista însă tentației în fața cofetăriilor care părea să-mi tot iasă în cale indiferent unde mergeam. Așa că în 3 zile am avut timp să încerc trei varietăți geniale de ștrudel. Și niște brioșe cum n-am mai mâncat de atunci. Și celebrul Sachertorte, pe care l-am considerat mereu a fi supraestimat. Asta până când am gustat, desigur. A, și nu v-am spus despre ciocolată. În Viena găsești ciocolată la orice colț de stradă. La propriu! Prăvălii mai mici sau mai mari, branduri celebre sau mici ciocolaterii de familie, ciocolată mai obișnuită sau mai puțin obișnuită. O adevărată capcană pentru cei dependenți, ca mine 😀

Viena e un oraș aparte. Un oraș în care eu chiar am tânjit să locuiesc mulți ani. Și pe care îmi doresc să-l revăd. În fiecare anotimp, dacă s-ar putea. E un oraș pe care trebuie să-l descoperi pas cu pas, pentru că are foarte multe de oferit. Un oraș încărcat de istorie, dar și de legende. Un oraș cosmopolit, care nu a pierdut însă nimic din strălucirea elegantă de altădată. Un loc fermecat pe care cred că oricine ar trebui să-l vadă măcar o dată în viață.