De revelion am rămas acasă. Îmbrăcată lejer, nemachiată, așezată comod, bucurându-mă de ceva mai multe dulciuri decât poate că ar fi fost cazul. Și deși nu a fost neapărat ușor, am reușit să găsesc și câte ceva care chiar să merite văzut printre multele programe de anul nou de la TV. Cum ar fi Visul unei nopți de iarnă

Poate părea ușor paradoxal, dar eu pot fi foarte mofturoasă când vine vorba despre teatru de televiziune. Mi s-a părut deseori că a aduce pe micul ecran un text dramatic e o treabă extrem de riscantă. Pentru că, pentru mine, teatrul e despre magia momentului. Despre schimbul acela unic de energie dintre actor și spectator. Iar când între public și scenă se interpune ecranul, e foarte ușor ca vraja să se estompeze. Și probabil că de aceea îmi este mie uneori mai greu să rezonez cu povestea personajelor… Dar asta nu înseamnă că nu am descoperit de-a lungul timpului și piese adaptate cu o măiestrie incontestabilă, pe care să-mi doresc să le revăd. Iar Visul unei nopți de iarnă, care a avut premiera în seara de Anul Nou pe TVR3 e una dintre ele.

Când am aflat că în rolurile principale se regăsesc doi actori care mie îmi plac mult – Diana Roman și Vlad Zamfirescu – secondați de alți actori care îmi plac la fel de mult, mi-am zis că ar trebui să nu-mi fac alt program pentru ultima seară din an. Și nu cred că a fost o idee rea. Pentru că am avut ocazia să redescopăr textul lui Tudor Mușatescu într-o adaptare foarte reușită. Și într-o interpretare foarte faină. Diana și Vlad sunt uimitori, iar felul în care ei doi conturează pe ecran povestea asta frumoasă de dragoste nu e unul oarecare. Și, așa cum am spus, cei doi nu sunt singurii „responsabili” pentru acest vis frumos. Întreaga distribuție e aleasă pe sprânceană. Și fiecare detaliu, de la decoruri la muzică și costume, e foarte atent gândit. Regizorul Silviu Jicman nu lasă nimic la întâmplare. Povestea vine cumva înspre prezent, fără a se îndepărta de la misterul și eleganța vremurilor de odinioară. Personajele sunt construite atent. Iar mesajul atât de mișto trece dincolo de ecran și ajunge exact acolo unde trebuie: în inima privitorului.

Pe scurt, mie mi-a plăcut ce-am văzut. Și nu știu când se mai difuzează Visul unei nopți de iarnă, dar dacă vreți să vă bucurați și voi de o poveste caldă într-una din serile reci de iarnă care vor tot urma, eu zic că n-ar fi rău să stați cu ochii pe programul TV 🙂