Ploaia rece se cerne-ncet fără hotar,
Iar vântul se răzvrătește în zadar.
Pe-obraji simt lacrimi reci curgând
Și-mi aud sufletul încet plângând…
Mă pierd în singurătatea fără umbre,
Mă lupt cu sentimente sumbre
Și nu știu când noaptea asta se va sfârși
Ori dacă fără tine voi mai putea trăi…
Tu ai plecat, eu am rămas pe loc.
Pierdut-am azi al iubirii patetic joc…
Voi plânge și știu că-mi va fi greu
Dar te voi purta în suflet undeva mereu.
‹ Uită-mă
Categorii:VERSURI
Lasă un răspuns