Singurătate

Ploaia rece se cerne-ncet fără hotar,

Iar vântul se răzvrătește în zadar.

Pe-obraji simt lacrimi reci curgând

Și-mi aud sufletul încet plângând…

 

Mă pierd în singurătatea fără umbre,

Mă lupt cu sentimente sumbre

Și nu știu când noaptea asta se va sfârși

Ori dacă fără tine voi mai putea trăi…

 

Tu ai plecat, eu am rămas pe loc.

Pierdut-am azi al iubirii patetic joc…

Voi plânge și știu că-mi va fi greu

Dar te voi purta în suflet undeva mereu.



Categorii:VERSURI

Etichete:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: