Uită-mă. Uită tot ce ne spuneam
Când de lume ne-ascundeam.
Uită-mă. N-are rost să-ți amintești
Sărutările târzii și nefirești,
Jocul de-a iubirea, pe-nserat,
Tot ce eu am și uitat…
Uită-mă. Uită și nopțile răzlețe
Ce n-au reușit sufletul sa îmi dezghețe.
Uită-mă. E cel mai bine…
E vina mea, mi-e atât de teamă de iubire.
Uită-mă! Și te rog, fii fericit!
Căci n-aș suporta să știu că te-am rănit…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
