Din pulbere de stele,
Din vin dulce, învechit de vreme
Din ecouri simetrice de vioară,
O amintire oarecare a luat fiinţă într-o seară.
Din glas neînţeles de ape,
Din îngânare dulce de zi şi noapte
Şi din albastrul unor ochi imaginari,
O veche realitate s-a reaprins după atâţia ani.
O amintire ce nu-i mereu la fel,
Ce se repetă aidoma unui semn.
Un fior al unei închipuiri reale
Cu parfum dulce de migdale.
O amintire… din pulbere de stele…
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
