Am avut o zi plină, după un sfârșit de săptămână extrem de complicat, așa că am plecat ceva mai devreme de la birou și m-am refugiat acasă, unde m-am răsfățat cu ceaiul meu preferat și câteva filme bune. Printre care Un an bun (A Good Year), un film care mie îmi place mult de tot și la care revin mereu cu drag. O poveste care ne pune pe gânduri cu o delicatețe provensală, fără vreo intrigă complicată și fără accente dramatice. Un film numai bun pentru o după amiază de luni…

Când am descoperit Un an bun, am cumpărat dvd-ul din trei motive. În primul rând, a fost distribuția. Russell Crowe, unul dintre actorii pe care eu îi venerez și care este incredibil în orice rol. Alături de Marion Cotillard, care este la rândul ei genială. Apoi regia, semnată Ridley Scott. Mai ales că nu mai e niciun secret că atunci când Ridley și Russell lucrează împreună, rezultă câte un film cel puțin foarte bun. Și, last but not least, n-am putut ignora faptul că filmul se bazează pe una dintre cărțile lui Peter Mayle, care nu scrie rău deloc. Și, într-adevăr, Un an bun s-a dovedit a fi o poveste mișto, care mi-a mers la suflet din prima.

Totul începe când Max, un broker londonez workaholic și arogant interpretat cu dezinvoltura-i caracteristică de către Russell Crowe, primește vestea morții unchiului său, Henry, de care fusese cândva foarte apropiat. Și care îi lasă acum moștenire proprietatea cândva impresionantă din Provence, unde Max își petrecuse anii copilăriei. Și, deși refuză să lase emoțiile să iasă la suprafață, pierderea îl tulbură. O dată ajuns în Franța, amintirile vin în valuri. Iar planul inițial – acela de a vinde casa cât mai repede și de a reveni imediat la viața lui din Londra – este dat peste cap pe nesimțite. Reîntâlnirea cu oamenii pe care nu i-a mai văzut de prea mult timp, oamenii noi care își fac loc în viața lui, ritmul diferit al vieții de aici și apariția incredibilei Fanny Chenal (Marion Cotillard) îi reamintesc încetul cu încetul lui Max importanța lucrurilor mici, a emoțiilor și a sincerității față de ceilalți și, mai ales, față de sine…

Întreaga acțiune se desfășoară într-un decor fascinant cum doar sudul Franței poate oferi. Via, casa, străduțele micului oraș de provincie… toate contrastează pregnant cu Londra gri, cu clădiri opulente și oameni mereu ocupați. Și crează astfel cadrul perfect pentru povestea construită de Ridley Scott. Nu, Un an bun nu este nici o dramă profundă, nici un thriller psihologic și nici un film de dragoste. Un an bun este un film onest, care cucerește prin realismul său fin. Este o poveste despre regăsire, despre ce contează cu adevărat și ce nu, despre nevoia noastră, a tuturor de a (re)învăța să ne bucurăm de viață, despre cât de frumos e să iubești… Și este o poveste cu note subtile, asemeni unui vin bun.

Un an bun este unul dintre acele filme care nu te lasă indiferent, însă fără a te arunca într-o furtună emoțională. Este un film cald, luminos. Pozitiv. O poveste care transmite atât de multe prin simplitate. Și are absolut tot ce-i trebuie. Un scenariu foarte fain, evidențiat de o viziune regizorală pe măsură. Actori buni. Decoruri care duc cu gândul la următoarea vacanță. Sensibilitate, dar și un umor extraordinar de bine dozat. Muzică bună. Romantism credibil. Culoare. Și multe, multe altele… Un an bun este un film pentru cei care, pentru câteva ore, vor să-și reamintească cu inima deschisă și cu zâmbetul pe buze că viața e frumoasă!