Dincolo de cerul rece
şi de ochii tăi pustii,
Dincolo de lumea toată
şi de lacrimi argintii,
Se-ascunde un vis
ce noi cândva numeam iubire.
Un fel de sentiment confuz, un amalgam
de efemer şi nemurire.
Ai încercat să te trezeşti din vis,
să fugi din nou în lumea ta umană.
Să uiţi de mine şi de noi…
ai tot fugit de stele şi de ploi.
Dar visul ştiu că-l porţi cu tine.
Categorii:VERSURI
Lasă un răspuns