Dincolo de cerul rece

şi de ochii tăi pustii,

Dincolo de lumea toată

şi de lacrimi argintii,

Se-ascunde un vis

ce noi cândva numeam iubire.

Un fel de sentiment confuz, un amalgam

de efemer şi nemurire.

Ai încercat să te trezeşti din vis,

să fugi din nou în lumea ta umană.

Să uiţi de mine şi de noi…

ai tot fugit de stele şi de ploi.

Dar visul ştiu că-l porţi cu tine.