Dincolo de cerul rece
şi de ochii tăi pustii,
Dincolo de lumea toată
şi de lacrimi argintii,
Se-ascunde un vis
ce noi cândva numeam iubire.
Un fel de sentiment confuz, un amalgam
de efemer şi nemurire.
Ai încercat să te trezeşti din vis,
să fugi din nou în lumea ta umană.
Să uiţi de mine şi de noi…
ai tot fugit de stele şi de ploi.
Dar visul ştiu că-l porţi cu tine.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
