Sufletul meu te cheamă cu fiecare adiere de vânt,
Fiecare picur de ploaie mi te aduce iar în gând.
Nu vreau să cred că toamna mi te-a luat,
Nu pot să înțeleg ce s-a întâmplat…
Ieri era senin și ne iubeam
Azi plouă și nu te mai am.
Ieri mă voiai cu lăcomie,
Azi sunt singură, în toamna arămie.
Ieri îmi vorbeai de nemurire,
Azi mă lași să îți cerșesc iubire.
M-aș mulțumi c-o îmbrățișare
Sau cu o noapte oarecare.
Mi-ar fi de ajuns chiar și umbra ta,
În noaptea rece să mă-nfășor de dor în ea…
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
