Sufletul meu te cheamă cu fiecare adiere de vânt,
Fiecare picur de ploaie mi te aduce iar în gând.
Nu pot să cred că toamna mi te-a luat,
Nu înțeleg ce s-a întâmplat…
Ieri era senin și ne iubeam
Azi plouă și nu te mai am.
Ieri mă voiai cu lăcomie,
Azi sunt singură, în toamna arămie.
Ieri îmi vorbeai de nemurire,
Azi mă lași să îți cerșesc iubire.
M-aș mulțumi c-o îmbrățișare
Sau cu o noapte oarecare.
Mi-ar fi de ajuns chiar și umbra ta,
În noaptea rece să mă-nfășor în ea…
Categorii:VERSURI
Lasă un răspuns