Mă lași să te cunosc ușor,
Ca pe-un soare trist în spatele unui nor.
Mă-mbeți la infinit cu șoapte
În vise ori aievea, în fiecare noapte.
Mă lași să te cert
Și mă lași apoi să te iert…
Te caut. Și mă lași să te găsesc,
M-asculți și-mi spui dacă greșesc…
Și mă lași, acum, să te cunosc mai mult
Și vrei să pari indiferent și mut.
Dar vorbești prin tot ceea ce faci…
E impresionant cum știi să taci!
Umbra ta ›
Categorii:VERSURI
Lasă un răspuns