Mă lași să te cunosc ușor,
Ca pe-un soare trist în spatele unui nor.
Mă-mbeți la infinit cu șoapte
În vise ori aievea, în fiecare noapte.
Mă lași să te cert
Și mă lași apoi să te iert…
Te caut. Și mă lași să te găsesc,
M-asculți și-mi spui dacă greșesc…
Și mă lași, acum, să te cunosc mai mult
Și vrei să pari indiferent și mut.
Dar vorbești prin tot ceea ce faci…
E impresionant cum știi să taci!
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
