Noaptea, toamna

Îmi place cum miroase noaptea, toamna
Când octombrie se-aproprie lesne de sfârșit,
Când vântul prin copacii dezgoliți dă iama
Și deasupra orașului e cer senin, de stele împânzit.

Și-mi place cum răsună noaptea, toamna.
A tăcere și-a foșnet de frunze reci…
Și cum uneori ploaia își face auzită larma
Acompaniată nepăsător de adieri pribegi.



Categorii:VERSURI

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: