Îmi place cum miroase noaptea, toamna
Când octombrie se-aproprie lesne de sfârșit,
Când vântul prin copacii dezgoliți dă iama
Și deasupra orașului e cer senin, de stele împânzit.

Și-mi place cum răsună noaptea, toamna.
A tăcere și-a foșnet de frunze reci…
Și cum uneori ploaia își face auzită larma
Acompaniată nepăsător de adieri pribegi.