Am uitat surâsul tău timid
Și felul în care mereu tu m-ai privit.
Am uitat și ochii tăi senini
Și cum tristețea știai să mi-o alini.
Am uitat misteru-ți trecător
Și pasul tău ușor,
Și mirosul tău pe pielea mea,
Și sărutul tău de catifea.
Am uitat și nopțile cu lună plină
Și zorii timpurii de turmalină.
Am uitat până și plimbările pe înserat…
Și cu toate astea n-am aflat
Cum să te uit pe tine
Când încă simt cum arzi în mine.
Cum să fac să te alung,
Când te am legat cu lanțuri în suflet și în gând?
Cum să te uit când tu nu poți fi uitat,
Când înlăuntrul meu ești impregnat?
Cum să te uit fără să mor,
Când simt cum mă sfârșesc de dor,
Când fără tine eu chiar nu știu să fiu
Decât un nimeni cu sufletul pustiu?
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
