Am uitat surâsul tău timid

Și felul în care mereu tu m-ai privit.

Am uitat și ochii tăi senini

Și cum tristețea știai să mi-o alini.

Am uitat misteru-ți trecător

Și pasul tău ușor,

Și mirosul tău pe pielea mea,

Și sărutul tău de catifea.

Am uitat și nopțile cu lună plină

Și zorii timpurii de turmalină.

Am uitat până și plimbările pe înserat…

Și cu toate astea n-am aflat

Cum să te uit pe tine

Când încă simt cum arzi în mine.

Cum să fac să te alung,

Când te am legat cu lanțuri în suflet și în gând?

Cum să te uit când tu nu poți fi uitat,

Când înlăuntrul meu ești impregnat?

Cum să te uit fără să mor,

Când simt cum mă sfârșesc de dor,

Când fără tine eu chiar nu știu să fiu

Decât un nimeni cu sufletul pustiu?