Am uitat surâsul tău timid
Și felul în care mereu tu m-ai privit.
Am uitat și ochii tăi senini
Și cum tristețea știai să mi-o alini.
Am uitat misteru-ți trecător
Și pasul tău ușor,
Și mirosul tău pe pielea mea,
Și sărutul tău de catifea.
Am uitat și nopțile cu lună plină
Și zorii timpurii de turmalină.
Am uitat până și plimbările pe înserat…
Și cu toate astea n-am aflat
Cum să te uit pe tine
Când încă simt cum arzi în mine.
Cum să fac să te alung,
Când te am legat cu lanțuri în suflet și în gând?
Cum să te uit când tu nu poți fi uitat,
Când înlăuntrul meu ești impregnat?
Cum să te uit fără să mor,
Când simt cum mă sfârșesc de dor,
Când fără tine eu chiar nu știu să fiu
Decât un nimeni cu sufletul pustiu?
